![]()
![]()
Colecția: Black Widdow StoriesGen: Ficțiune, Romantism, Mister, CoreeaFormat: PaperbackNumăr de pagini: 322Data apariției: 8 Iunie 2016 || Editura Stepout Publishing House || GoodreadsSinopsis:
“Se plictisise să tot fie strigată “Fata Criminalului”. Pur și simplu se săturase să plătească pentru păcatele tatălui ei. Cu ce era ea vinovată?
În plus, tatăl ei fusese arestat când ea era încă mică. Nu mai avea nici o legătură cu el. De ce trebuia să îndure rușinea asta, zilnic, din cauza unui tată pe care îl renegase?
De ce din cauza lui trebuia să joace două roluri?” - Fragment din cartea Fata Criminalului
O tânără trăiește drama vieții ei.
Având tatăl închis pentru crimă și cunoscută de toți ca „Fata criminalului”, protagonista își ia viața în mâini și încearcă să se desprindă de trecutul sărăcăcios.
O poveste care uneori poate părea prea dură însă foarte bună pentru cei care cred că lor nu li se poate întâmpla așa ceva. Un adevărat carusel emoțional prin care protagoniștii trec de la agonie la extaz de nenumărate ori.
Drame, pierderi, despărțiri, piste false și invitați surpriză.
O poveste de viață care te ține cu sufletul la gură și în care întâmplările întorc scenariul în mod radical, până în ultima clipă. Clipa deslușirii misterului.
Abi este pasionată de Coreea și de tot ce înseamnă cultură coreeană. Abi mai este pasionată de oameni, de dramele și trăirile fiecăruia. De universul secret din sufletele noastre. Acesta este și motivul pentru care scrie - pentru a descoperi și a aduce la lumină trăirile ascunse ale oamenilor, îngropate sub zeci de măști.
Cu tot sufletul de care este capabilă, Abigaela ne aduce povești care te țin în suspans și te aruncă într-un carusel emoțional care oscilează între iubire și crimă, conspirație și joacă.
Nu există reguli în universul exotic pe care l-a creat.
Romanul “Fata criminalului” este o carte la care a scris timp de doi ani, pe care autoarea o trăieşte până la ultimul rând şi căreia îi dă viaţă, fiind presărată de convingeri şi trăiri personale.
De la protagoniști până la cel mai neînsemnat personaj care apare în carte, fiecare exprimă câte un tipar comportamental și un stereotip aparte. Sunt oameni pe care îi întâlnim și noi, zi de zi și care prin faptele și atitudinea lor ne pot schimba viața în câteva secunde.
Abigaela, un maestru al construcției de personaje, ajunge la nivelul în care fiecare caracter exprimă o parte din personalitatea ei. Reușește să intre atât de bine în pielea lor încât ai impresia ca fiecare dintre ele descrie de fapt o parte din tine.
Citind-o, te vei simţi ca într-un carusel. Orice aşteptare sau intuiţie a cititorului, pe tot parcursul cărţii, va fi întoarsă la 180 de grade.
Rating: 5/5
Cei care mă cunosc, știu că am o pasiune pentru serialele, desenele și cultura asiatică (Japonia și Coreea în general) așa că, atunci când am aflat mai multe despre cartea
Fata criminalului de
Abigaela Bîlbîie, am devenit curioasă de subiectul acesteia.
Numele coreene ale personajelor au fost primele care mi-au sărit în atenție, iar mai apoi am fost
intrigată de sinopsis,
cărțile misterioase fiind pe placul meu.
Nu știam cum avea să fie această lectură, având în vedere că
autoarea este tânără și nu a mai publicat cărți până acum (nu mă înțelegeți greșit, încă susțin tinerii scriitori!), dar odată ce m-am pus pe citit,
nu m-am mai putut opri. Am citit câteva capitole de curiozitate în una din zile, și mai apoi mi-am luat cartea după mine atunci când am plecat la un drum lung. Paginile au zburat una după alta, și m-am trezit aproape de finalul cărții!
![]()
M-am atașat foarte repede de stilul lui Abi, și am fost extrem de fericită că mi-a oferit plăcerea de a citi o dramă romantică cu specific coreean. Nu am mai avut parte până acum de o astfel de carte, și a devenit deja una dintre preferatele mele, personajele principale fiindu-mi extrem de dragi.
Povestea lui Young Soon, o tânără săracă al cărei tată este la pușcărie, și a
băiatului bogat Tae Hyun, a cărui mamă nu mai este în viață, mi-a plăcut la nebunie, și
am trăit la fiecare pas alături de protagoniști. Pot spune că
Abigaela a descris foarte bine personajele, și chiar am simțit
un mic crush pentru părul ciufulit al lui Tae Hyun, sau modul în care acesta părea atât de detașat și cool!
Mi-a plăcut mult și de Young Soon, și parcă m-am regăsit mult în
povestea de dragoste dintre aceasta și
Tae Hyun,
descrierile lirice ale autoarei făcându-mă să visez și eu cu ochii deschiși, și să mă gândesc încă o dată atunci când prind fulgii de zăpadă în palmă, curmându-le astfel mai repede viața.
![]()
Dacă vă întrebați cumva, cartea are în centru o
poveste de dragoste, însă
accentul este pus foarte mult și pe dramele prin care cei doi tineri trec. Rămași amândoi cu câte un singur părinte, aceștia simt altfel viața, devenită mult mai grea din diverse aspecte.
Secretele și minciunile le împânzesc viețile, iar când acestea ies la iveală îi pun în dificultate pe cei doi tineri. Mi-a plăcut faptul că
personajele au fost puse la încercări. Chiar dacă nu au luat din prima cele mai bune decizii, ele au realizat mai apoi ce greșeli au făcut și și-au dat silința să le corecteze.
![]()
Cred că cel mai mult
am fost atrasă de stilul de a scrie al autoareiși de
relația pe care a creat-o între Young Soon și Tae Hyun. Foarte fain mi s-a părut faptul că
am putut lectura povestea din mai multe perspective, gândurile personajelor alternând de la o pagină la alta. Am pătruns în mintea lui Young Soon, a lui Tae Hyun, dar și în a personajelor secundare.
M-am bucurat că am avut parte de
răstunări de situație, ele alternând cu momentele în care parcă puteam deduce care aveau să fie acțiunile personajelor. Spre final și-a făcut apariția un personaj la care nici nu mă gândeam, și mi s-a părut un moment foarte interesant, care m-a ținut în priză și mai mult.
Citind
Fata criminalului, m-am simțit ca și când am vizionat o dramă coreeană sau un anime, fiecare capitol captându-mi atenția și făcându-mă din ce în ce mai curioasă de ceea ce avea să urmeze. Scene clișeice au apărut pe ici colo, însă nu m-au deranjat, ci dimpotrivă. Am adorat să citesc despre cât de cool părea Tae Hyun sau despre gândurile depărtate ale lui Young Soon, care vedea lumea cu niște ochi magici.
Vă recomand această carte cu mare drag, mai ales dacă sunteți pasionați de Coreea și de poveștile de dragoste. Sunt sigură că
nu vă veți mai putea dezlipi de paginile cărții, și veți vrea să aflați care este finalul.
Pe mine m-a cucerit această povesteși aș reciti-o oricând cu mare drag, dorind să îmi amintesc de multe pasaje care mi-au făcut inima să tresalte. Au fost și o serie de
momente hazlii care m-au făcut să mă detașez de seriozitatea subiectului și să mă apropii de personaje. :)
![]()
![]()
"Young Soon mergea încet, adorând să audă cum zăpada tresărea sub picioarele ei, de parcă ar fi avut viață. Privea în spate la urmele pe care le lasă în covorul alb, care începuse să se aștearnă pe fiecare centimetru de pământ. Era fericită. De fiecare dată când ningea era fericită. Fulgii de zăpadă o făceau să se simtă unică, exact ca ei. Deși avea o mulțime de probleme, ea spera ca într-o zi va reuși să devină cineva, sau ceea ceo încuraja și mai mult era faptul că va fi unica pentru cineva! Își mușcă buza de jos, abținându-se să nu zâmbească." (p.45)
"- De ce faci asta? De ce ai vrea să renunți la «lumea ta», ca să vezi cum e să trăiești aici?
Tae Hyun nu răspunse, în schimb se apropie de ea. Fata își lăsă capul în jos. Tae Hyun înțelese. Nu era momentul potrivit. Îi prinse fața între palmele lui puternice și o sărută pe frunte. Apoi plecă, lăsând-o, privindu-l în urmă. Știa că se înroșise. Asta făcea întotdeauna când avea emoții. Observase asta și la stațiune când se apropiase de ea să-i spună Crăciun Fericit. Într-adevăr, Crăciunul acesta își lăsase amprenta asupra lor. Magia lui încă mai exista. Chiar dacă el nu credea în ea." (p.148-149)
"Închise ochii și înghiți în sec. Acum ea chiar nu va vrea să-i vadă fața. O simțea pe «fata din a doua bancă de la fereastră» mai departe ca oricând și asta îl teroriza. Își lăsa capul să cadă pe pernă. Se părea că nici măcar medicamentele care îi erau administrate nu puteau avea un efect asupra durerii care îi distrugea întreg corpul. O durere căreia nu i se găsise leac.
Era fără remediu." (p.174)
"După ce scăpă din «mâinile lui Young Soon», Tae Hyun o privi speriat, neînțelegând de ce făcuse asta.
- Young Soon?
- Eram datoare de ieri, spuse, în timp ce se întorcea cu fața spre stadion.
- Daebak! (Nu pot să cred!) N-am crezut niciodată că o voi vedea și pe asta!
Tae Hyun și Young Soon se amuzau pe seama a ceea ce tocmai se întâmplase. Fiecare dintre ei era uimit de ceea ce făcuse celălalt. Dar, fiecare dintre ei mai realizaseră un lucru. De azi înainte, le era imposibil să mai fie «doar prieteni»." (p.236)
