Gen: Science Fiction, Romance, Fantasy, Young AdultTitlul original: These Broken Stars
Seria: Constelații
Format: Paperback cu supracopertă
Număr de pagini: 480
Format: 130 x 200 mm
Traducător: Luminița Gavrilă
Apărută în 2014 la editura Trei
Goodreads
Sinopsis:
Trei lumi. Trei poveşti de iubire.
Un singur duşman.
Icarus e o uriaşă navă spaţială care călătoreşte prin hiperspaţiu cu viteză superluminică. Icarus explodează, iar Lilac LaRoux (fiica celui mai bogat om din univers) şi Tarver Merendsen (care, la doar 18 ani, este deja erou de război) sunt singurii supravieţuitori. O navetă de salvare îi duce pe o planetă pustie, unde găsesc o formă ciudată de viaţă ("fiinţele şoptitoare"), supusă unui experiment secret condamnabil, iniţiat de tatăl lui Lilac. Totul se schimbă după ce Lilac şi Tarver dezleagă misterul "fiinţelor şoptitoare"şi află că ar putea fi salvaţi. Dar nu vor mai fi niciodată aceiaşi tineri care au păşit cândva pe planeta pustie.
Trei lumi. Trei poveşti de iubire.
Un singur duşman.
Icarus e o uriaşă navă spaţială care călătoreşte prin hiperspaţiu cu viteză superluminică. Icarus explodează, iar Lilac LaRoux (fiica celui mai bogat om din univers) şi Tarver Merendsen (care, la doar 18 ani, este deja erou de război) sunt singurii supravieţuitori. O navetă de salvare îi duce pe o planetă pustie, unde găsesc o formă ciudată de viaţă ("fiinţele şoptitoare"), supusă unui experiment secret condamnabil, iniţiat de tatăl lui Lilac. Totul se schimbă după ce Lilac şi Tarver dezleagă misterul "fiinţelor şoptitoare"şi află că ar putea fi salvaţi. Dar nu vor mai fi niciodată aceiaşi tineri care au păşit cândva pe planeta pustie.
Rating: 4/5
Încă din momentul când a apărut în străinătate am fost entuziasmată de această serie. Mi-a plăcut acest prim volum al seriei și sunt curioasă cum vor fi și următoarele două, având în vedere că personajele se schimbă.
Cioburi de Stele de Amie Kaufman și Meagan Spooner urmărește povestea a două personaje care fac parte din sfere sociale total diferite: Lilac LaRoux este fiica celui mai bogat om din univers pe când Traver este doar un comandant și erou de război, care provine dintr-o familie simplă.
După ce nava spațială Icarus pe care se aflau numeroș oameni explodează, Traver și Lilac se trezesc plutind în spațiu într-o capsulă de salvare iar mai apoi ajung pe o planetă total necunoscută. Traver este obișnuit cu lucrul pe teren însă Lilac nu doar că nu este pricepută ci este și extrem de caraghioasă când se chinuie să meargă cu rochia și pantofii ei printre pietre și noroi.
Cu toate că Lilac este o fată din înalta societate, ea dovedește în scurt timp că este mai descurcăreață decât și-ar fi imaginat comandantul Traver Merendsen, ea fiind de fapt și motivul pentru care cei doi sunt supraviețuitori pe o planetă necunoscută. Lilac îndură greutățile și noutățile întâlnite pe noua planetă cu fruntea sus, impresionându-l nu doar pe Traver ci și pe cititor. :-)
Mi-a plăcut călătoria celor doi pentru supraviețuirea pe planeta unde ajung, faptul că peisajul a alternant (am avut parte și de ploaie și de ninsoare și de un teren accidentat). Descoperirile pe care Lilac le face alături de Traver dovedesc izolarea acesteia (dar și a altor persoane) de tot ceea ce nouă acum ni se pare banal (spre exemplu, ploaia).
Misterul care se ascunde în spatele viziunilor și vocilor pe care Lilac ține de niște ființe șoptitoare care se află pe planeta necunoscută. Ce este cu aceste ființe șoptitoare nu vă voi spune dar ideea în sine pe care autoarele au folosit-o a fost destul de interesantă, un plus de noutate față de alte cărți.
Vă anunț că avem parte și de romantism, probabil destul de mult și chiar pueril pe alocuri. Ce mi-a plăcut foarte mult și m-a amuzat au fost replicile înțepătoare dintre personaje. Acestea au reușit de cele mai multe ori să mă facă să râd (ceea ce nu se întâmplă chiar așa des) și m-au făcut să continui lectura cu o plăcere și mai mare.
Stilul abordat de autoare este extrem de lejer pentru orice cititor, făcându-l să dea pagină după pagină și să se trezească la finalul cărții mai repede decât s-ar fi așteptat.
Mi-a plăcut faptul că înainte de fiecare capitol apare câte un citat din conversația purtată de Traver și autorități, conversație avută probabil după ce se încheie toată acțiunea. Mi s-au părut extrem de amuzante aceste secvențe, seriozitatea folosită de personaje fiind cea care contrastează de multe ori cu ironia pe care acestea o abordează.
All in all, a fost o carte super drăguță, probabil potrivită pentru orice vârstă. Nu am fost extrem de încântată de evoluția rapidă a romantismului/acțiunii în sine însă nu am fost prea afectată de acest lucru. :-D
Vă recomand carteași sper să vă placă și vouă! Sunt curioasă ce aventuri spațiale se petrec și în următoarele volume din serie. Dacă ați citit-o sau doriți să o citiți, puteți să îmi spuneți ce părere aveți despre ea! ^_^
P.S.: Iubesc coperta acestei cărți!!! Și titlul (pe care îl veți regăsi și în interiorul cărții, pe la finalul cărții)! <3
Citate:
"Imaginea diurnă cu cer, soare și nori, oferită de ferestrele panoramice, își schimbă treptat culoarea — auriu, portocaliu, trandafiriu — și în final se transformă într-o imagine nocturnă cu cer înstelat mai strălucitor decât s-ar vedea de pe orice planetă. De pe Corint nu se pot vedea stelele, doar licărul rozaliu al luminilor orașului care se reflectă într-o atmosferă și imaginile holografice ale artificiilor de pe cer." (p.30)
"Afară este liniște. Aerul proaspăt este mai dens decât pe alte planete recent colonizate. De fapt, nu cred că am mai respirat vreodată un aer atât de curat, nici măcar la mine acasă. Renunț repede la acet gând." (p.72)
"Fir-ar să fie. Fata asta nu simte nevoia să doarmă? Deschid un ochi pe furiș și o văd la panoul de comandă umblând la firele electrice, în timp ce-și mușcă buza de jos. Arată altfel în lumina asta. Nu îi mai disting coafura sofisticată sau restul machiajului, iar ochiul vânăt nu se observă în umbră. Pare mai senină, mai calmă și mai tânără. O persoană cu care aș putea sta de vorbă..." (p.99)
"— Sper să verifici și râul... La cât de norocoasă sunt eu, s-ar putea să se ascundă crocodili spațiali...
Zâmbesc ca un idiot la gluma ei, mai mult decât ar fi cazul. Ea pare să nu observe.
— Crocodilii spațiali nu sunt periculoși, îi răspund eu. Îi gâdili sub fălci și se răsucesc în apă de plăcere." (p.169)
"— Plouă, îi spun eu cu vocea încă răgușită după somn.
Apoi îmi dreg glasul și adaug:
— Stai liniștită. E apă care cade din nori.
Ea se încruntă și încearcă în zadar să se ferească.
— Direct din nori? Este igienică?
La început râd pe înfundate, pe urmă zâmbesc amuzat, dar simt că explodez dacă mă mai abțin mult, așa că în final izbucnesc în hohote de râs și râd de nu mă mai opresc." (p.192)
Îi mulțumesc editurii Trei pentru că mi-a oferit un exemplar al cărții pentru recenzare în schimbul părerii mele sincere.